În miercurea Săptămânii Patimilor, 27 aprilie, îndată după săvârșirea dumnezeieștii Liturghii a darurilor mai înainte sfințite, în catedrala istorică a Aradului, Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Timotei, împreună cu părinții slujitori ai acestei parohii,au săvârșit sfințirea vechiului și celui dintâi chivot la acestei bisericii, cunoscut în istoria locală sub nume de Chivotul lui Bosioc. După mai bine de o jumătate de veac de la înstrăinarea acestui obiect-simbol, chivotul a fost recuperat, restaurat și repus la locul cuvenit. Lucrul acesta s-a datorat, întâi de toate, Înaltpreasfințitului Arhiepiscop Timotei, care și-a exprimat dorința în nenumărate rânduri, de a readuce acest chivot la locul pentru care a fost făcut; această strădanie a Înaltpreasfinției Sale înscriindu-se în grija deosebită pe care o manifestă în permanență, față de tradiția și istoria bisericească locală. La acesta se adaugă osteneala și strădania preacucernicului părinte Traian-Ioan Micoroi, Parohul Catedralei Vechi care, odată cu numirea sa ca și preot-paroh al acestei enorii, a început un amplu proces de renovare, restaurare și recuperare a tot ceea ce înseamnă biserica și zidurile ei, patrimoniul cultural-bisericesc și clădirile anexe.
În cuvântul rostit cu acest prilej, Înaltpreasfinția Sa a subliniat rolul pe care îl are un chivot în cultul ortodox, acela de a păstra Sfintele Taine și faptul că momentul sfințirii este unul cu totul deosebit, în Săptămâna Sfintelor Pătimiri, în cadrul căreia, Joia cea Mare, a Cinei cele de Taină, este ziua când se pregătesc Sfintele Taine pentru un an întreg. Totodată, Înaltpreasfinția Sa și-a exprimat mulțumirea sufletească de a vedea din nou chivotul pe masa Sfântului Altar, așa cum a fost la momentul hirotonirii Înaltpreasfinției Sale, în treapta de diacon.
Scurt istoric
Se cuvine a face un excurs istoric rezumativ, la un astfel moment, legat de acest chivot care reprezintă un simbol și un element de identitate pentru Catedrala Veche din Arad și pentru istoria eparhiei arădene. Chivotul este realizat în anul 1899 de către familia vestiților sculptori bisericeşti bănățeni, Nistor Bosioc și fiul său Iosif din Berliște. A fost conceput ca parte integrantă a iconostasului, de unde a și împrumutat elemente decorative, precum și a întregului mobilier bisericesc existent. Valoarea sa, la acea vreme, a fost estimată la 230 de florini, sumă achitată integral de văduva Iuliana Florescu din cartierul Pârneava, din vecinătatea Catedralei Vechi. A fost sfințit în același an, la sărbătoarea Rusaliilor, după săvârșirea Sfintei Liturghii. Chivotul în sine, ca obiect de cult și totodată ca obiect-simbol, precum și momentul sfințirii, au avut un mare ecou în presa vremii, astfel încât Ioan Simnu, epitrop-prim al catedralei, scria în Tribuna Poporului, din 10/22 iulie 1899: „Pompa sfințirii împreunată cu ceremoniile înălțătoare ale marii sărbători, au făcut cea mai evlavioasă înrâurire asupra credincioșilor, din toate structurile societății noastre, în mare număr de față…Chivotul lui Bosioc revarsă asupra privitorilor un farmec plăcut, prin frumusețea sa arhitectonică, prin așezarea figurilor decorative și prin gingășia culorilor sale”.
Nu trebuie uitată nici contribuția văduvei Iuliana Florescu care împreună cu soțul ei, Petru Florescu, se înscriu între ctitorii și binefăcătorii de seamă ai catedralei. Amintim că Petru Florescu a făcut parte din comitetul de construcție al catedralei și că îl regăsim pe listele donatorilor cu suma de 193 de florini. La acesta se adaugă alte însemnate danii bănești și în obiecte, pe care familia Florescu le-a dăruit Catedralei Vechi din Arad.
Prinos de recunoştinţă
Momentul acesta se înscrie în mai amplul moment de împlinirea a 150 de ani de la târnosirea Catedralei Vechi, sărbătorit în toamna anului trecut și de asemenea, ca un prinos de recunoștință față de vrednicii noștri înaintași, la acesta adăugându-se responsabilitatea slujitorilor și credincioșilor de azi.
E greu cu politica asta, la fel ca şi cu gramatica.
